Lamuriri si explicatii date degeaba

Cred ca am inceput cu stangul toata aventura asta cu blogul. Nici macar nu apuc sa le zic "prietenilor" ca mi-am facut blog ca ei deja ma eticheteaza. Nici macar nu au intrat sa citeasca ce am scris, nu ca as avea vreun talent de scriitor (stiu ca nu am), dar macar poate erau de acord cu mine, sau macar ma criticau in cunostinta de cauza. Oricum am un deja vu in legatura cu asta...parca i s-a mai intamplat si unui prieten de al meu...parca lui radu..nu-mi amintesc prea bine :)) o fi de la "mariana"? :))
Nu simt nevoia sa dau explicatii, nu sunt genul. Mi se rupe de ceea ce crede lumea despre mine. Sincer chiar nu-mi pasa. Insa nu vreau sa fiu arogant si impertinent de la inceput (desi as putea) si o sa incerc sa explic motivele pentru care mi-am creat acest blog. In primul rand am realizat zielele trecute ca in acest mod ma pot descarca de orice gand, fie el pozitiv sau negativ, de orice sentiment, fie el de iubire sau de ura profunda. Daca ma macina ceva scriu aici, daca am ceva pe suflet ma confesez pe blog, daca vreau sa atrag atentia cuiva postez si ii trimit link-ul :))
Important este ca ma distrez, ma simt bine si chiar imi face mare placere sa scriu. Nu cersesc atentie, nu am creat acest blog pt voi cititorii, l-am creat pt mine. Oricum niciodata nu mi-a placut sa ascult parerea altcuiva, desi cateodata chiar am facut-o. Mie imi place sa imi formez propriile pareri, pareri pe care mi le formez in timp. Sigur ca si prima impresie conteaza, insa nu e determinanta in etichetarea unei persoane. Asa ca dragii mei misei treceti peste efectul asta de grup, de turma de oi si cititi aici ca poate invatati ceva. O sa fiu si o sa scriu mereu deschis, indiferent daca asta o sa jigneasca sau nu pe cineva, o sa fiu mereu sincer (macar pe blog) indiferent daca voi rani pe cineva si o sa fiu mereu atent la criticile voastre indiferent daca sunt pertinente sau nu.
PS: data viitoare va si injur daca mai comentati aiurea :)))))