Meet my team

Uite ca m-am hotarat sa scriu si despre voi, scorpiile care imi mananca zilele la serviciu. Am o echipa formata din sase fete alese pe spranceana. Toate sunt frumoase, destepte si lucrez cu ele din placere. Desigur ca mai sunt si momente in care imi vine sa le sparg capetele cu tastatura sau cu propriile telefoane mobile. Insa asta se intampla foarte rar...adica aproape zilnic :)) Exagerez desigur. Fiecare in felul ei este unica. Insa toate au in comun un lucru: simtul umorului. Imi place ca stiu sa glumeasca, stiu sa rada si stiu sa munceasca atunci cand trebuie. Ma inteleg excelent cu ele de cele mai multe ori, insa este adevarat ca sunt si momente cand ma supara sau cand eu le supar pe ele. Avem propria noastra familie la serviciu, poate si din cauza ca suntem mai putini numeric decat alte echipe, poate si pentru ca s-a nimerit sa am in echipa numai fete de treaba. Pe langa toate astea ne mai si intelegem, cu mici exceptii, din priviri. E dragut sa stiu, numai privind pe una dintre ele, ce gandeste sau ce vrea sa spuna. Ma bucur ca le am langa mine. Ma bucur ca lucrez cu ele. Ma mandresc cu echipa mea, sincer...le laud mereu (prin sedinte cu top managementul) si merita toata aprecierea mea. Sunt genul de oameni carora le poti cere orice (profesional vorbind). Sunt genul de oameni care fac orice le ceri. Si sunt genul ala de oameni speciali cu care poti discuta orice...ele inteleg situatiile grele si se mobilizeaza sa facem treaba, atat cat putem. Desigur ca nu au numai calitati. Mai sunt si defecte. Cel mai mare defect este ca ele s-au nascut sa-mi scoata mie peri albi :)) Adica pentru a intelege o situatie grea trebuie sa le explici cu calm de ce e acea situatie dificila si abia apoi sa le spui care e planul de atac :)) Chiar daca se mobilizeaza repede efectul trece destul de rapid, cam intr-o saptamana cel mult. Si mai ma deranjeaza ceva. Ma deranjeaza ca facem sedinta, stabilim niste reguli, sunt de acord cu ele, pentru ca peste o saptamana sa ignore complet acele reguli. Asta e unul din momentele in care mi-ar placea sa le transform intr-un sac de box, cu atat mai mult cu cat regulile sunt de bun simt si sunt extrem de usor de respectat. Insa nu exista om perfect. Nici eu nu sunt perfect...si eu le mai supar din cand in cand. Mai ales atunci cand sunt obosit si n-am chef de nimic. Stiu ca nu mai am rabdarea care am avut-o la inceput, stiu ca de multe ori ma enervez cam repede si stiu ca sunt si momente in care voi aveti dreptate. Sunt perfect constient de toate astea si sper sa le rezolv dupa vacanta de sarbatori. Poate imi reincarc bateriile si vin cu alt suflu la munca. Insa mi-ar placea sa va implicati si voi mai mult, sa respectati ceea ce decidem impreuna sau ceea ce decid eu. Nu vreau sa imi intelegeti toate deciziile, insa vreau sa intelegeti ca ele sunt luate pentru binele departamentului nostru si pentru binele companiei. As vrea sa fiti un pic mai optimiste chiar daca stiu ca pesimismul asta al vostru vi l-am insuflat si eu intr-o oarecare masura.
Important este ca ne intelegem foarte bine, ca ne distram muncind, ca venim la serviciu zambind si ca nu resimtim aproape deloc stresul specific jobului.
Va iubesc (profesional da? ) pe toate la fel de mult, toate imi sunteti simpatice si va tratez pe toate la fel. Nu fac diferente, desi uneori una poate parea mai favorizata decat cealalta. Toate la randul vostru ati fost la fel de "favorizate".
Si acum sa revenim cu picioarele pe pamant. Nu vreau sa va ridic statui, departe de mine acest gand. Si nici nu vreau sa vi se urce la cap...asa ca ramaneti cu picioarele pe pamant...ca s-ar putea sa ma enervez si sa tip :)))
Hai ca v-am laudat destul...aproape ca nu-mi vine sa cred cat v-am laudat...e ceva in neregula cu mine, sunt de nerecunoscut!
Sunteti niste scorpii mici si rele, dar sunteti scorpiile mele preferate.

PS: toata lumea spune ca am cea mai "misto" echipa, divelor :)))

Arta de a spune "NU"

Da este o arta sa stii cand si cum sa refuzi pe cineva. Chiar daca multi nu dau doi bani pe acest aspect, eu unul sunt foarte atent cand spun "nu" unei persoane, indiferent de sex. Desigur sunt momente in care chiar nu ai alta alternativa decat aceea de a-l lua pe Nu in brate. Sunt insa si momente in care ai de ales, momente pe care e bine sa le gestionezi asa cum trebuie...sa cantaresti bine optiunile chiar si atunci cand nu ai prea mult timp la dispozitie. Raspunsul negativ la o intrebare, fie ea si una banala, poate produce suferinta, de aceea este important sa stii cum sa refuzi, sa stii cum sa nu ranesti o persoana care poate tine la tine, sa stii cum sa iesi elegant dintr-o situatie ciudata. Este mult mai "placut" sa fi refuzat cu stil, sa stii ca nu ai gresit cu nimic cand ai abordat acea persoana, sa stii ca ai facut totul ca la carte insa din "n" motive raspunsul a fost unul negativ. Cu siguranta este mult mai putin dureros un "nu" spus cu tandrete, cu rafinament, poate si urmat de unele explicatii logice, decat unul spus ferm si cu rautate.
Tot ceea ce am scris pana acum, am scris din experienta proprie. Da, mi s-a intamplat si mie sa fiu refuzat (hahaha). Uneori am fost refuzat ferm, alteori cu blandete...de multe ori eu depasisem limita bunului simt (se mai intampla)...de multe ori meritam si o palma sau doua...de multe ori meritam sa nu fiu refuzat. Au fost si exceptii nu va faceti probleme, s-au gasit si pentru mine cateva domnisoare care sa nu ma refuze (asta asa ca sa nu va faceti alta impresie) :)))
Au fost insa si momente in care eu am fost nevoit sa spun "pas". De anumite situatii imi aduc aminte si acum si-mi vine sa rad dar au fost si situatii pe care le-am regretat. De multe ori eram ferm, foarte convingator si uneori chiar dur atunci cand refuzam pe cineva. Odata cu timpul m-am cizelat, am invatat sa nu ranesc, am invatat ca nu are rost sa fiu dur, am invatat sa gestionez asa cum trebuie o situatie de genul asta. Asa ca doamnelor va rog abordati-ma fara teama, stiu cum sa va refuz :)) daca e cazul :))
Aceasta arta a refuzului este mai profunda si mai complexa decat pare la prima vedere. Desigur asta si din cauza ca pot exista milioane de situatii si de intrebari la care poti raspunde negativ. Insa cei pe care ii poti rani cu un refuz sunt cei dragi tie, cei de a caror soarta iti pasa, ca familia, prietenii si iubita.
Prietenii de multe ori au nevoie de ajutor si de tot atatea ori ar trebui ajutati, ca d-aia sunt prieteni. Excluzand situatiile in care nu ii poti ajuta din diverse motive plauzibile, orice alta situatie soldata cu un refuz este inacceptabila. Suntem prienteni? atunci am nevoie de tine din cand in cand...Aici nu mai vorbim de o arta a refuzului, aici conteaza mai mult motivele pentru care refuzi, motive care neaparat trebuie sa fie reale.
Familiei nu prea ai ce sa ii refuzi, decat cu mici exceptii.
Iar despre iubita ce sa mai zic? Daca o refuzi e tragic, pentru ea cel putin :)) Dar ea face parte din cea mai speciala categorie care poate exista si voi dezbate acest subiect cu alta ocazie.
Refuza atunci cand este cazul, insa fa-o cu cap, fa-o cu stil si nu o face sa sufere!

La cumparaturi

Ma duc si eu ca omu' la cumparaturi. Nu caut cine stie ce, doar chestii banale, gen apa minerala si plata. Atat vreau sa cumpar. Cam cat credeti ca dureaza toata operatiunea asta? Minim 3 ore!!! Si acum vine si explicatia. Nu ma duc niciodata singur....ma insoteste mereu cineva, ori prietena, ori mama, ori prieteni etc. Plec la drum cu un singur gand: "iau apa si dispar". Insa niciodata nu reusesc sa fac asta. Daca merg cu prietena e sinucidere curata. Ea observa intai produsele de care nu are nevoie, pentru ca mai tarziu sa se apuce sa puna in cos si lucrurile pentru care de fapt am venit. Daca merg cu mama e distractie mare. Parca e un copil in Disneyland. Ea se uita la toate produsele, indiferent ca ii sunt utile sau nu! Si uite asa ma plimb eu de ma iau dracii prin supermarket-uri, hypermarket-uri sau cum draq se numesc. Daca ma duc la cumparaturi cu prietenii macar ma distrez, rad cu gura pana la urechi. Asa ne place noua, sa radem ca nebunii, fara motiv, doar caterinca pura. Indiferent ce fac nu reusesc sa scap mai devreme de 3 ore. Chiar daca incerc sa ma grabesc nu pot, nu ma lasa cocalarii care vin sa se plimbe, sa se uite, sa observe si sa nu cumpere nimik!!!! Ma scot din minti astia. Duceti-va naibii prin parcuri daca vreti sa va plimbati, handicapatilor! Eu vreau sa cumpar nu sa stau dupa voi astia care va plictisiti prin casa si iesiti la plimbare aiurea. Daca ma duc in cora pantelimon e plin de tigani si tarani opariti. Daca ma duc in cora lujerului e plin de copii si de persoane care cumpara doar un carton de oua!! Daca ma duc in real, caut loc de parcare vreo 20min si stau la coada la casa cam 1 ora. Unde draq sa ma duc la cumparaturi si sa fiu linistit? Nicaieri. De fapt nici nu ma mira...unde poti sa stai linistit in Bucurestiul asta de kkt, superaglomerat si supraevaluat? Nicaieri! Insa tot eu am gasit si solutia! De acum incolo o sa merg la cumparaturi noaptea tarziu. Poate asa o sa reusesc sa scap mai repede, pentru ca oricum asta nu e o activitate pe gustul meu (ma refer la cumparaturi evident). Noaptea frate, noaptea poate nu mai dau peste indienii nespalati si restul lighioanelor obosite care ma scot din minti de fiecare data!
Si asta nu se intampla numai in supermarket-uri. Stai sa vezi ce e prin mall-uri. Sa te fereasca Sfintii sa te duci in week-end sa-ti iei un tricou sau o pereche de blugi. E jale. E plin de idioti veniti la misto, gen: "ce facem fratica azi? hai prim mall, o ardem si noi aiurea ca baietii". Ardeti-o voi aiurea ca eu caut sa-mi cumpar cate ceva, insa nu am loc de voi astia veniti la misto. Sunt de-a dreptul revoltat. Pentru ce draq mai vii in mall daca nu cumperi nimic? daca nu mananci? Stiu, stiu...ai venit la misto. E uite ca si eu m-as "plimba" cu maica-ta, tot asa la misto, prin mall, de fata cu tine...da cu tine, ala care se plimba de plictiseala! Daca nu ar fi domnisoarele alea frumoase, venite la o cafea, sau chiar la cumparaturi, cred ca ma vedeati la stiri acum: "unu' a luat-o razna de nervi si a ucis 7 cocalari in mall vitan" :)))) Asta cred ca ar fi fost un titlu potrivit pt click, sau cancan, sau eu stiu ce alta tentativa de ziar. Exagerez, stiu asta, insa uneori chiar e frustrant la shopping, pentru mine cel putin.

Lamuriri si explicatii date degeaba

Cred ca am inceput cu stangul toata aventura asta cu blogul. Nici macar nu apuc sa le zic "prietenilor" ca mi-am facut blog ca ei deja ma eticheteaza. Nici macar nu au intrat sa citeasca ce am scris, nu ca as avea vreun talent de scriitor (stiu ca nu am), dar macar poate erau de acord cu mine, sau macar ma criticau in cunostinta de cauza. Oricum am un deja vu in legatura cu asta...parca i s-a mai intamplat si unui prieten de al meu...parca lui radu..nu-mi amintesc prea bine :)) o fi de la "mariana"? :))
Nu simt nevoia sa dau explicatii, nu sunt genul. Mi se rupe de ceea ce crede lumea despre mine. Sincer chiar nu-mi pasa. Insa nu vreau sa fiu arogant si impertinent de la inceput (desi as putea) si o sa incerc sa explic motivele pentru care mi-am creat acest blog. In primul rand am realizat zielele trecute ca in acest mod ma pot descarca de orice gand, fie el pozitiv sau negativ, de orice sentiment, fie el de iubire sau de ura profunda. Daca ma macina ceva scriu aici, daca am ceva pe suflet ma confesez pe blog, daca vreau sa atrag atentia cuiva postez si ii trimit link-ul :))
Important este ca ma distrez, ma simt bine si chiar imi face mare placere sa scriu. Nu cersesc atentie, nu am creat acest blog pt voi cititorii, l-am creat pt mine. Oricum niciodata nu mi-a placut sa ascult parerea altcuiva, desi cateodata chiar am facut-o. Mie imi place sa imi formez propriile pareri, pareri pe care mi le formez in timp. Sigur ca si prima impresie conteaza, insa nu e determinanta in etichetarea unei persoane. Asa ca dragii mei misei treceti peste efectul asta de grup, de turma de oi si cititi aici ca poate invatati ceva. O sa fiu si o sa scriu mereu deschis, indiferent daca asta o sa jigneasca sau nu pe cineva, o sa fiu mereu sincer (macar pe blog) indiferent daca voi rani pe cineva si o sa fiu mereu atent la criticile voastre indiferent daca sunt pertinente sau nu.
PS: data viitoare va si injur daca mai comentati aiurea :)))))

Din culisele fotbalului

Vreau sa ma fac inteles de la inceput. Sunt suport stelist. Da tin cu Steaua, nu cu Steaua lui Gigi, doar cu Steaua. Tin cu Steaua de cand ma stiu, chiar nu a existat alta echipa cu care sa simpatizez. Nici nu aveam cum din moment ce sunt inconjurat numai de stelisti si din moment ce Steaua a reusit sa scoata oamenii din case in '86. Cum as fi putut sa tin cu Dinamo? de ce sa fac pasul asta gresit? Sau cum sa imi placa Rapidul? Cand eu nici nu auzisem atunci de acest club care probabil inca se scalda in ligile inferioare. Erau alte vremuri atunci...chiuleam de la scoala sa vad un meci al Stelei pe Ghencea, ma certam cu colegii cand pierdea echipa mea preferata etc. Acum m-am schimbat, Steaua e alta, nu mai castiga meci dupa meci, nu mai castiga campionat dupa campionat, nu reuseste sa castige derby dupa derby. Acum e patron Razboinicul Luminii...el face legea in Ghencea, el distruge un mit. Incet-incet chiar il distruge. Faima clubul se "stinge". Steaua nu mai reprezinta aproape nimic in tara iar un Europa se descurca cu greu. Sunt satul de scandalurile din fotbalul romanesc, satul sa-l tot vad pe idiotul asta la televizor (da despre jiji e vb). Sunt satul pana peste cap sa vad cum schimba antrenorii. Ma enervez cand vad cum isi bate joc de legendele fotbalului romanesc. Sunt satul sa vad cum ii calca in picioare pe cei care au scris istorie in Ghencea si la nationala. Cat de ipocrit sa poate sa fie? Cat de cretin si de inapt poate acest om sa fie? Cum sa iti bati joc de Lacatus, Hagi si acum de Dorinel? Stiti sloganul ala nu? "Lupta lupta Dorineleee" :)))). Amuzant dar sa revenim.... Stiu si eu ca Steaua nu juca asa cum ar fi trebuit. Poate ca in mare parte era vina antrenorului. Insa marile succese nu vin de pe o zi pe alta. Lasa-l p-ala care e antrenor sa raspunda de rezultate, sa raspunda de transferuri, lasa-l sa se ocupe de echipa. Nu te baga peste el ca d-aia l-ai numit antrenor. E greu sa lucrezi cu oameni ca gigi. Asta vrea "friptura" sa fie gata in 2 min. El vrea performanta cu orice pret. Vrea pe draq sa-l ia. Deja ma enervez si nu e bine. Cred ca ar trebui sa intelegem si sa ne obisnuim cu un lucru: la Steaua nu se va face performanta cat timp sa fie gigi patron. Putem doar sa speram ca se va schimba si ca ii va lasa pe cei care se pricep sa se ocupe de Steaua. Ar mai fi multe de spus, multe de analizat si multe de comentat insa nu acum....Toate la timpul lor!