De la munca adunate

M-am plictisit de aproape tot ce ma inconjoara. Nu mai ma motiveaza la munca nimic, din contra sunt multe care ma scot din minti. Avem colegi care nu au ce cauta in aceeasi institutie cu noi, sunt niste roboti, precum calul de la caruta care priveste doar intr-un singur sens. Cunoscatorii stiu ce sunt aia roboti dar tot o sa explic. Robotul e cel care face absolut totul fara sa gandeasca, "pt ca asa trebuie domne", nu mai stie cum sa procedeze daca se schimba un pic sistemul de lucru, nu stie cum sa reactioneze in momente cheie. Mai avem printre noi si busteni, adica aia care fac munca fizica, aia care nu au cum sa gandeasca pentru ca sunt limitati intelectual. Exista multe categorii. Mie imi plac robotii. Sunt cei mai tari. Aproape ca lesin de ras cand ii vad dar ma abtin ca nu e frumos, se supara si evident ca sufera.
Aici lumea e obsedata de target, target cat mai mare, imposibil de atins aproape, ca sa nu-si ia lumea bonus prea mare sau deloc daca se poate. Nu se poate sa isi ia un tl bonus ca da firma faliment, vezi doamne...
Vin la birou pentru colectiv, pentru ei nu am plecat inca si pentru ei zambesc desi nu am motive.
Inafara de cele spuse mai sus si de multe altele e misto la birou :))))
Ma mai distreaza cate un coleg de la it pe care il intreb ce are imprimanta de scoate foile indoite iar el raspunde intr-o doara: "Pfff ffffoaaarteee ciudat" si apoi pleaca :))))) stf bobocule :)))))
Am ras cu gura pana la urechi si cand un coleg voia sa urce in lift si o alta colega care era deja inauntru a apasat butonul care inchide usile. :))) Evident a fost usor lovit de respectiva usa si a exclamat nervos: "whaaaaat the fuck?" :))))))
Sau ma distrez cand ma uit la astia mici cand se agita atunci cand sunt injurati sau luati la misto de cate un client: "Aoleu fata nu mai pot de nervi! auzi sa ma faca el pe mine nebuna" :)))
Ma distreaza mail-urile pe care le primesc de la prieteni si colegi. Sunt cazuri cand radem ca prostii ore intregi :))) Ne si distram dar si muncim.
Sunt zile cand nu avem timp sa ne ridicam de la calculator, dar nu stiu cum se face ca mereu gasim motive sa iesim la tigara: "Hai coimbra sa fumam ca nu mai pot de nervi" :))))
Sunt avantaje si dezavantaje, clar mai multe din a doua categorie dar ne descurcam cred :))))
Iar m-am plictisit....mi-am adus aminte ca luni sunt din nou la birou :)))))))
Just fuckin' with you all :)))))

Povestea lor

El si ea. El glumet, ea haioasa. El zapacit, ea agitata. El indiferent, ea iubareata. El realist, ea optimista. El o iubea, ea il iubea. El critica, ea suferea. El explica, ea ignora. El incerca, ea nu vroia. El se zbatea, ea nu observa. El o dorea, ea se ferea. El ii scria, ea nu citea. El cam gelos, ea se amuza. El se enerva si ea plangea. Ea suspina, lui nu-i pasa. Ea nu dormea, el sforaia. El se basea, ea se ineca. El ragaia, ea se oftica. El se imbata, ea il certa. El ostenit, ea odihnita.
Povestea lor a continuat, pe aceeasi tema, pana intr-o zi, cand....
Ea ii gatea, el nu manca. Ea ii calca, lui nu-i pasa. Ea conducea, el doar dormea. Ea ii canta, el n-asculta. Ea ii dansa, el n-o vedea. Ea il pupa, el se ferea. Ea il dorea, el nu clipea. Ea incerca, el nu vroia. Ea explica, el ignora. Ea suferea, el nu observa. Ea iar plangea, el se imbata.
Povestea lor cam scartaia, nu mai mergea, ceva nu se mai lega.
El la alta se gandea, ea nu stia. El n-o mai iubea, ea nu-l credea. Lui nu-i pasa, ea suferea....si suferea....si suferea....El pe alta o dorea, ea nu intelegea. El a plecat, ea il astepta. El nu venea, ea se ingrijora. El cu alta se plimba, ea nu stia. El se distra, ea suferea. El se indragoastea, ea iar plangea.
Si tot asa...pana cand....
El s-a intors, ea s-a mirat. El i-a explicat, ea a inteles. El a gresit, ei nu-i pasa. El s-a scuzat, ea nu l-a iertat. El a incercat, ea l-a evitat. El a sunat, ea n-a raspuns. El ii scria, ea nu citea. El ii canta, ea n-asculta. El a cedat, ea cedat.
Ei s-au certat, n-au mai vorbit, s-au despartit si au suferit. Abia apoi au inteles unde au gresit si acum stiau ce au de facut.
El de altcineva s-a indragostit si ea cu altul s-a casatorit. Acum si el si ea sunt fericiti.
Povestea lor a luat sfarsit.

Bucuresti - capitala cui?

Am inceput de astazi sa merg din nou cu mijloacele de transport in comun. M-a distrus traficul in ultima vreme si am considerat ca e necesara o schimbare. Zis si facut. Merg cu tramvaiul, pe blat ca e mai distractiv, cu castile in urechi si muzica la maxim. Scap de aglomeratia din trafic, stau fara griji ca ala din spate nu are cum sa intre in mine, nu mai opresc la treceri de pietoni si nu mai feresc copii care traverseaza aiurea. Am fentat traficul, dar nu am fentat si aglomeratia, mirosul si prostia din tramvaie...E haos total, unul te impinge, altu rade ca bou' de o baba care abia se misca, altul miroase de parca i-a murit familia la subrat, doi se ling cu patima, vatmanul injura ca s-a bagat un idiot in fata lui, babele se plang ca nu au scaun, tigancile se cearta pe limba lor iar eu stau si ma uit ca la o piesa de teatru. E amuzant, pana la un punct insa. Ma uit la ei si nu-mi vine sa cred ca e adevarat. Copii de 13-18 ani care asculta manele la telefoane si nu stiu sa articuleze doua cuvinte, pustoaice cu 2-3 kg de aur pe ele, care la fel nu stiu sa vorbeasca bine romana, injuraturi oribile care se aud din gura lor, toate astea imi provoaca sila. Mi-e rusine de orasul asta, mi-e ciuda ca sunt nevoit sa inghit 5 kg de praf zilnic, mi-e ciuda cand vad gunoaiele ravasite de vant, mi-e rusine de toti taranii care au venit aici sperand sa gaseasca aur pe jos, sper sa se multumeasca cu cateva tone de mizerie. Ma gandesc ca fiind vorba de Bucuresti, de capitala unei tari europene si cel mai mare oras din Romania, ar trebui sa fie un exemplu pentru celelalte orase din tara, dar se pare ca gandesc prea mult. Am fost cu Radu de doua ori in Sibiu in ultima vreme, e alta lume acolo, nu cred ca este un oras din Romania...este cu cel putin 10 clase peste Bucuresti.
Curatenie absoluta, oameni exceptionali pe care daca ii opresti din drum sa ii intrebi ceva zambesc si se bucura sa stea de vorba cu tine, traficul e destul de greoi insa e mult mai fluid ca in capitala si mult mai placut in acelasi timp, nimeni nu claxoneaza, cladirile sunt desprinse parca dintr-o poveste, arhitectura orasului e impecabila, mancarea e senzationala, muntii sunt incredibili, totul e incredibil, asa e SIBIUL. Ai parte de asa ceva in Bucuresti? categoric NU. Aici ai parte doar de mitocanii. Doar astazi in 10 minute am auzit mai multe claxoane decat in patru zile in Sibiu.
Iata un exemplu de handicapati care impanzesc strazile din ce in ce mai mult: astazi in tramvai, plecam de la munca, cu Radu, si langa noi pe scaune erau 4 domnisoare, pe la vreo 18 ani. Doua taranci proaste si 2 tiganci infecte. Tarancile vorbeau intre ele iar la un moment dat una dintre ele ii zice unui baiat cu plete: "aolo tu ai parul mai lung ca al meu"....eu o dadeam cu capul de pereti in locul lui, el insa a ramas calm si le-a ignorat. Cealalta taranca proasta vorbind cu inversunare despre o colega de liceu care o suparase zice: "fah daca o prind p-aia o bat sa moara taicutu meu"....Tigancile binenteles ca nu aveau cum sa se lase mai prejos si intr-un moment in care tramvaiul mergea incet din cauza aglomeratiei care se extinsese si pe linia lui, una dintre ele exclama: "ia uite fah ce prost merge tramvaiul asta, cred ca e incepator"... :))))
Cam asta inseamna sa traiesti in capitala asta plina de tampiti, de stresati, de dereglati psihic si de oligofreni.