Ganduri

Multe persoane cred ca sunt de fier. Uneori asa si sunt. Sunt multe persoane care ma cred indiferent la multe care ma inconjoara. Uneori asa este. Multi dintre cei care ma cunosc stiu ca ma descurc mereu indiferent de situatie.De multe ori reusesc. Multi dintre voi apelati la mine cand aveti nevoie de cate ceva. De cele mai multe ori va ajut cu placere, binenteles daca pot. Multi dintre voi vreti sa va scot eu mereu din rahat, va asteptati mereu la o solutie de la mine. De multe ori o gasesc. De multe ori va si scot din "belele". Multi dintre voi sperati la prea mult din partea mea. Eu sunt practic obligat sa va ajut neconditionat. Eu sunt obligat sa fiu acolo langa voi cand aveti nevoie.
Eu am foarte multe "obligatii", voi ceilalti nu aveti niciuna. Eu sunt responsabil de greselile voastre. Dati vina pe mine cu totii cand gresiti. Dati vina pe mine ca nu am putut sa raspund la telefon si sa gasesc o solutie imediata, culmea, una de succes de altfel. Multi dintre voi aveti impresia ca ma cunoasteti, ca stiti ce gandesc, ca stiti ceea ce imi doresc, ca stiti totul despre mine. Numai ca, suprize surprize, mereu reusesc sa va uimesc. Mereu gasesc o cale, fara sa o caut, de va demonstra ca nu e asa, de a va arata ca nu ma cunoasteti asa bine, insa va intra pe o ureche si va iese pe alta.
Eu trebuie sa ma dau peste cap pentru a fi alaturi de voi, pentru a va ajuta cand aveti nevoie. Insa de mine cine are grija? nimeni. Pe mine cine ma ajuta cand am nevoie? nimeni. Eu trebuie sa ofer totul fara sa cer nimic. Stiu ca si eu cateodata sunt mai ciudat. Asa e felul meu de a fi. Stiu ca de multe ori ridic tonul aparent fara motiv...stiu ca de multe ori injur aiurea pe cineva, aparent tot fara motiv. Poate ca se compenseaza pe undeva situatiile astea (vorba Simonei). Insa poate ca toate astea se trag din faptul ca am nevoie de spatiu, liniste si intelegere. Nu cer mult, cred eu. Vreau doar sa fiu inteles atunci cand zic ca azi am chef sa stau in pat, sau cand zic ca azi am chef sa ma uit la meciuri, sau cand am chef sa ma uit un week-end intreg la filme, sau cand am chef sa fac orice altceva decat sa stau in compania cuiva. Nu sunt dese momentele astea, tocmai d-asta nici nu cred ca e ceva asa greu de inteles.
Stiu ca v-ati obisnuit cu mine, cel greu de suparat, cel care sunt mereu acolo cand aveti nevoie, cel care mereu va face sa zambiti, cel care va scoate din situatii dificile. Si mai stiu ca de multe ori par nepasator fata de multe care se intampla in jurul meu, par neimplicat in situatii care ma privesc, par dar nu sunt.
Priviti dincolo de aparente. Da, am obrazul gros si da, sunt greu de doborat. Greu ma afecteaza ceva, greu ma poate rani cineva. Insa asta nu inseamna ca sunt de gheata. Sunt la fel ca si voi, un simplu muritor, doar ca de-a lungul timpului am invatat sa nu pun suflet decat in anumite situatii si astfel sa ma protejez de multe. Asa am reusit sa ma descurc indiferent de situatie si asa ma voi descurca si de acum incolo.
Asa cum am fost alaturi de voi pana acum asa voi fi si de acum incolo. Asa cum v-ati bazat pe mine cand v-a fost greu asa sa faceti si in continuare. O sa va ajut de cate ori o sa pot. O sa ma treziti din somn si nu o sa ma supar. O sa imi reprosati ca a luat Steaua bataie si nu o sa scapati "nevatamati" :))) O sa imi reprosati ca a luat Inter bataie si o sa va aduc argumente ca a fost un accident :))) Si normal ca se vor gasi si cativa "destepti" sa-mi critice postarea :))) Nu vreau sa se schimbe nimic. Vreau doar sa intelegeti ca am nevoie din cand in cand de liniste si ca sunt momente cand nu pot sa va fiu alaturi.
Nu public postarea asta ca sa va induiosez, nu vreau comentarii si nici sa atrag atentia cuiva. O public pentru mine. Aveam nevoie sa ma descarc si asta am facut. Acumulasem un pic de stres si trebuia sa scap cumva de el.
Va recomand si voua "terapia" asta, face minuni!